15 noiembrie 2016

Odihna si Tratament> Iarna pe Valea Sambetei din muntii Fagaras, gravitatia e ca vara (Februarie 2016)

       
Au trecut mai multi ani de cand ma duc seara de seara sa ma catar la sala. Intr-o astfel de seara am reusit sa pun in evidenta undele gravitationale, in sensul lor de functionare corect,in jos, si m-am intrebat retoric daca si pe valea Sambetei gravitatia functioneaza inca in parametri.
        Cum unui inginer teoretician ii sta bine cu practica, am decis sa verific personal distributia campului gravitational in Fagaras, cu cortul, mai ales ca si Cornel Sain impreuna cu Andrei Holban aveau in plan sa stea la cort sub Fereastra Sambetei si adoua zi sa catere ceva in Coltul Balaceni.
       Ca orice investigatie, drumul nostru nu avea sa fie tocmai simplu si rapid:
prindem aglomeratie pe valea Prahovei la Comarnic si Busteni, iar in Zarnesti ne incadram cuminti intre masinile unui cortegiu funerar ai carui patru popi tineau neaparat sa marcheze toate raspantiile si intersesctiile. In cele din urma alaiul face stanga spre locul de parcare eterna si, dupa un  "odihneasca-se-n pacea campului gravitational", o ardem la vale prin Poiana Marului spre Sinca veche, si aia noua. Drumul DN 73A se dovedeste un teren experimental ideal pentru cercetarea noastra, atat de plin de gropi incat pe alocuri am intrezarit chiar si cateva unde antigravitationale, adica de levitatie, intrucat era sa ies prin plafon direct spre ceruri. Asadar atentie la trecerile peste toate podetele intre Poiana Marului si Sinca Veche, am constatat existenta unor discontinuitati gravitationale atat de intense incat iti iei zborul cu tot cu masina.
       Bineinteles ca orice investigatie tine cont si de experienta anterioara, a inaintasilor. Am trecut de Lisa, pe cel mai pustiu drum din Tara Fagarasului, si apoi de Sambata de Sus. Drumul care ducea mai sus pe Valea Sambetei se dovedeste suspect de bun...Asa ca mai urcam doi kilometri pe forestier, trecand raul pe un pod nou..Drumul continua de-a lungul vaii suspect de bine, totusi lasam masina acolo unde se termina drumul  vechi, langa cea a prietenilor nostri, ceva mai rapizi..Continuam pe jos inca un kilometru pe forestierul nou, printre alte un milion de masini,mama cati cercetatori sunt azi pe aici,de-a lungul unei tevi masive si ajungem la o captare de apa noua. Constatam astfel ca in timp ce cercetatorii britanici si somalezi au reusit cu greu sa puna undele gravitationale in evidenta, unii mai jmekeri deja fac bani din ele, cu microhidrocentrale pe vaile Fagarasului. Pentru astea s-au distrus multi kilometri de vai cu buldozerul,s-au taiat padurile, s-a blocat cursul raurilor si, ca prima consecinta, in aval de captari vaile au ramas aproape seci.
       O adoua consecinta este ca poteca de munte efectiva spre Cabana Sambata s-a scurtat cu vreo doi kilometri, deveniti acum drum forestier. Plin de copaci taiati, ca de aia ii zice forestier. Dupa ce vor fi rasi toti copacii din padure(!) ii va zice "drum campier".




       Poteca duce, cam intr-o ora de mers linistit, la Cabana. Este plina de gheata si trebuie sa fac un balet rusesc gratios ca sa nu dau cu curul de Terra. Vroiam sa dormim cu cortul aproape de creasta, sub Coltul Balaceni, si sa testez undele campului gravitational in zona,asa ca am in spate un ruscac experimental baban, care-mi trece bine de cap in sus, plin cu 21 de kile de catrafuse,sac de dormit,cort, primus, conserve,camere foto si doua ciorbe.Si-un tanc.
      Inainte sa ajungem la Sambata constatam ca suntem pe Drumul Cel Bun, cu ajutorul unui anume Parinte Arsenie,poate ati  auzit de el, sau el de voi:


      Iata ca iarna se doveste ca vara, mai precis ca toamna si incepe sa bata un vanticel cald din vale si sa ploua bine de tot.Apoi vine de sus din creasta un vant puternic si inghetat care indoaie brazii inca nedefrisati.
     Mai sus coboara Mihai Sava si Madalina Maxim: Vremea calda cu ploaie nu e buna pentru cocotz in coltul Balaceni asa ca ii dau la vale.
    Si mai sus dam peste Sainu si Holban:Vremea calda cu ploaie nu e buna pentru cocotz in coltul Balaceni asa ca ii dau la vale. 



    Si si mai sus ajungem la Cabana: Vantul rece cu ploaie nu e bun pentru stat la cort, asa ca ne campam in cabana, la etaj, intr-o camera de doo locuri pe a carei usa, care nu se inchidea nici s-o futi in balamale, scria  "Camera Cabaner". Na ca mi-am luat cabana, la naiba, sa vezi acum rucsaci de dooj'de kile cu peturi de bere si Fanta de grapefruit ce-o sa mai cari tu pana aci mai pula, numa bine sa mai pui in evidenta undele alea gravitationale. Poate primesti si-un  Nobel pentru asta.
     In fine , gravitatia se dovedeste utila in sala de mese a cabanei alunecandu-ne pe gat  o ciorba de fasole buna si-un MBS cu o branza grasa,galbena si sarata facuta din lapte de sfarcuri de cometa. Extravirgina,sper.
Si-o ceapa gustoasa, asortata cu gogosari si masline aduse de-acasa.
    Lume lume, se aduce la cunostinta ca diseara la caminul cultural va fi mare bal, mare. Pentru asta am tocmit cu 250 de euro arvuna banii jos muzicanti de la Cluj, de la Clubul Funhiking, Cursul de muntomanie hivernala probabil,si care ne canta foarte frumos la chitara. Nu recunosc decat 10% din ce canta si concluzia trista e ca am imbatranit pe creste si prin pereti in loc sa ma invechesc gospodareste prin cabane si baruri.



     Si-uite asa trece seara frumos de tot, cu ploaie, vant,  cantece de leagan si padure nebuna, heei am iubit, sus in creasta la Cerdac jos in vale la izvor, cu fete singurele cu ochii visatori la care visa si holbanelu cand cobora la vale de-ar mai fi stat sa le invete el cum e treaba cu sonda de avalansa si oprirea-n piolet. Nu tot ce zboara se demoduleaza, insa semnalul gsm da, si am grija sa-l mai atat pe holbanel un pic pe chestia asta.
     Dupa o bere si-nca o bere si-nca o bere te omoara, gresesc usa si intru in alta camera unde am parte de un curs de avalanse obligatoriu,cu proiector, pentru care multumesc postanticipat.
     Ne-am trezit adoua zi de dimineata pe la pranz, dupa o noapte calduroasa multumita sobei pe care am tratat-o pe principiul "o-ncingi bine, merge struna".
     In sala de mese se pusese din nou de cantare, dupa ce se cantase oricum pana pe la 4 dimineata, si auzind iarasi despre "doruri de munti", "ma intorc si pasii-s grei", "casuta noastra", etc, ne apuca dorul de inaltimi.
     Asa ca ne echipam si-o ardem spre creste. Norii diminetii se risipisera si un cer albastru ne intampina primitor. Zapada devine din ce in ce mai mare, pana la genunchi daca estin usurica,sau  pana la piept daca ai ca mine doua tone,numa muschi si vitamine, pe masura ce urcam spre Coltul Balaceni.








     Pe firul vaii, inainte de urcusul serios pe triunghi rosu, intalnim cateva gropi de verificare a starii stratelor de zapada, facute ieri de cei de la socala de turism/alpinism hivernal. Cu ocazia asta testam si noi cu degetele duritatea pe orizontala a zapezii, excelent expusa in toate stratele sale. In toate intra maxim doua degete, sunt destul de dure si bine lipite intre ele, nu exista asadar strat pulver, de rulaj pentru cele superioare, asadar pericolul unei avalanse este redus, concluzionam noi sfertodoctic.
    Poteca urca initial prin padure iar in golul alpin zapada, dispusa gravitational in diverse configuratii , ne obliga se depasim in diagonala zone de cativa metri de omat vertical, sa taiem in sus troiene vartoase sau pur si simplu ca cautam linia  ascendenta cu zapada viscolita si deci, mai mica.





























     Dupa aproape doua ore de urcus de la Cabana, inspirand aerul curat de munte si expulzand aburii de ciorba de fasole si bere, ajungem in caldarea superioara a vaii, la baza Coltului Balaceni.
     E destul de frig aici, si cu tot soarele dupamiezii, probabil ca ar fi mers o escalada.Sau poate nu, deja vantul incepe sa bata puternic, ridicand fuioare de zapada si vuind peste creste.
     Se vad indicatoarele din Fereastra Sambetei, de care dealtfel nu ne mai desparte decat o panta cu un strat consistent de omat. Spre deosebire de cea din vale, neaua de aici este un pulver veritabil acoperit cu un strat inghetat.
















     Hotaram sa nu o deranjam spre creasta, si facem cale intoarsa.
     Mai incercasem odata, prin Noiembrie 2011 sa o urc, doar ca atunci era noapte, ceata si viscol, si tot la vale am ajuns, zapada era mult prea mare.
     La vale constatam cu placere ca gravitatia este chiar mai puternica decat valorile prevazute in parametrii de utilizare ai Terrei si ajungem repede la Cabana, dupa o bulgareala maxima. Precizam ca am folosit majoritari bulgari standard NATO, ocazie care ne-a aratat ca bulgarii rusesti sunt mai stabili pe traiectorie si patrund victima mult mai bine, efectul de lovire pe tinta fiind devastator:zapada intra pana la piele, in ciuda chilotilor antiglont.
     Dupa inca niste ciorbe gustoase de fasole si beri racoritoare, am parasit ultimii Cabana Sambata si am inceput la vale baletul pe gheata potecii spre Sambata de Sus.


     Fireste, sa patinezi la vale printre copaci cu ditamai sifonierul in spate nu este doar o performanta demna de invidiat chiar si de catre balerinul sef de la Bolshoi, ci si o dovada irefutabila de implicare activa in experimentul existentei undelor gravitationale: dupa trei cazaturi zdravene in fund am constatat ca pe valea Sambetei gravitatia este atat de autentica incat te poate scapa simultan si de gaze si de hemoroizi.
-----------------------------------------------------------------------------------------
Nou! Ti-a placut? Sau faci spume? Sustine un Print nigerian!
-----------------------------------------------------------------------------------------    
    
   

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...